DNS, DKIM, SPF — ghid simplu pentru email-ul firmei tale, ca să nu cadă în spam

Dacă mailurile trimise de la adresa firmei ajung în spam sau nu ajung deloc, aproape sigur nu e vina textului. E vina a trei înregistrări DNS care lipsesc sau sunt greșite: SPF, DKIM și DMARC. Le explic pe scurt, în ordinea în care se configurează.

Ce e DNS-ul, în două propoziții

DNS-ul e cartea de telefon a domeniului tău: spune internetului unde e site-ul (înregistrări A / CNAME), cine primește mailurile (MX) și, prin înregistrări de tip TXT, ce servere au dreptul să trimită mail în numele tău. Ultima parte e cea care decide dacă ajungi în inbox.

SPF — cine are voie să trimită în numele tău

SPF e o listă publică de servere autorizate. Se pune ca o singură înregistrare TXT pe domeniul principal și arată, de exemplu, așa: `v=spf1 include:spf.protection.outlook.com include:_spf.google.com -all`.

Trei greșeli frecvente: mai multe înregistrări SPF pe același domeniu (invalidează totul — trebuie una singură, cu toate `include`-urile în ea), depășirea limitei de 10 interogări DNS, și `~all` lăsat la infinit în loc de `-all` după ce ai terminat configurarea.

DKIM — semnătura care dovedește că mailul nu a fost modificat

DKIM adaugă o semnătură criptografică fiecărui mail trimis. Cheia publică stă în DNS, de obicei ca CNAME sau TXT pe un selector (`selector1._domainkey`, `google._domainkey` etc.), iar cheia privată e la furnizorul care trimite.

Se activează din panoul furnizorului de email (Microsoft 365, Google Workspace, Mailgun, Resend), care îți dă exact înregistrările de adăugat. Important: dacă trimiți din mai multe surse — email de birou plus notificări din site — fiecare sursă are propriul DKIM, cu selector propriu. Ele nu se exclud.

DMARC — regula care leagă totul

DMARC spune ce se întâmplă cu mailurile care nu trec SPF sau DKIM și unde se trimit rapoartele. Se pune ca TXT pe `_dmarc.domeniul-tau.ro`.

Începe permisiv, ca să nu blochezi mail legitim: `v=DMARC1; p=none; rua=mailto:dmarc@domeniul-tau.ro; fo=1`. După 2-4 săptămâni, dacă rapoartele arată că toate sursele tale trec, treci la `p=quarantine` și apoi la `p=reject`.

Ordinea corectă de configurare

1. Verifici MX și te asiguri că ai un singur furnizor pentru primire. 2. Pui SPF, o singură înregistrare, cu toate sursele. 3. Activezi DKIM pentru fiecare sursă care trimite. 4. Adaugi DMARC cu `p=none` și colectezi rapoarte. 5. Strângi politica la `quarantine`, apoi `reject`.

Sari peste pasul 4 și vei descoperi problemele abia când un client îți spune că nu a primit oferta.

Cum verifici că funcționează

Cel mai simplu test: trimite un mail către o adresă Gmail, deschide-l, apoi „Afișează originalul”. Trebuie să vezi `SPF: PASS`, `DKIM: PASS` și `DMARC: PASS`, cu domeniul tău la `dkim=pass header.i=`. Dacă vezi `dkim=none`, DKIM nu e activ pe sursa respectivă.

Testează separat fiecare flux: mail scris manual de la adresa de birou, mail automat trimis de formularul din site, mail de resetare de parolă din aplicație. Acestea pleacă adesea din sisteme diferite și pot avea configurări diferite.

Detalii care fac diferența la livrare

Nu trimite notificări automate de la o adresă `noreply@` fără cutie poștală reală — răspunsurile clienților se pierd. Păstrează un raport bun între conținut și linkuri, nu trimite atașamente în notificările automate și folosește un subdomeniu separat (de exemplu `notify.domeniul-tau.ro`) pentru mailurile trimise de aplicație, ca reputația lor să nu afecteze mailul de business.

De ce merită tratat serios

Un formular de contact care nu ajunge în inbox costă direct clienți, iar problema e invizibilă: site-ul arată că mesajul a fost trimis. La Zoras, fundația tehnică — domeniu, DNS, email profesional, SPF/DKIM/DMARC, SSL, SEO tehnic — e parte din livrare, nu opțiune adăugată după lansare. Detalii în paginile Servicii și Prețuri; pentru o verificare pe domeniul tău, scrie-ne din pagina de contact.